Tag: sos de rosii
Pizza barbatului intr-o zi ploioasa…
“Oare ce sa mananc eu maine?”, m-am intrebat eu cu glas tare, in timp ce viitoare nevasta forfotea prin casa incropindu-si un bagaj pentru calatoria de a doua zi “Pizza!”, se aduce glasul dragalasei logodnice, probabil facand aluzie la dealer-ul local de dezmat culinar. Asa ca azi am mancat pizza… …facuta de mine. Tot ce-ti trebuie ca sa faci pizza este curaj – curaj sa te apuci sa faci blatul. Lasa mizeriile alea din comert, alea sunt pentru lenesi, hipsteri si femei neajutorate. Barbatul adevarat isi framanta singur blatul de pizza. Barbatul adevarat ia 3 cani de faina, 1 cana si jumatate de apa, o… citește tot
Paste la cuptor cu mozzarella. Si bacon…
Febra musculara a lovit năprasnic, după cum bine am profețit in articolul anterior, asa ca ieri a fost zi de lucrat acasă pentru ca mersul meu seamăna foarte mult cu al lui Ozzy. De fapt a fost zi de dormit circa patru ore in aburii a trei halbe de bere (care initial am crezut ca e pipi de pisica, iar pe chestia asta berea s-a răzbunat si mi-a întunecat judecata), trezit la sase, plecat odată cu drăgălașa logodnica pentru a-mi recupera mașina lăsata de izbeliște printr-o parcare pe la Morarilor, plimbat prin ger si ceata, ajuns din nou acasă si, in sfârșit, lucrat. Cum (aproape)… citește tot
Chiftele si meditatie…
Nu am mai scris de mult pe blog (zise “Capitanul Evident”). La un moment dat pur si simplu mi s-a luat. La un moment dat mi-am dat seama de ce gatesc de fapt – pentru mancare. Toc legume, incing tigaia, incing cuptorul, potrivesc de sare, amestec, gust – toate astea pentru a manca ceva bun, cinstit, facut de mana mea. Nu gatesc pentru a avea ce scrie pe blog si nu gatesc ca sa ma dau mare. La un moment dat scopul s-a piedut pe drum si am inceput sa ma concentrez mai mult la “cum sa iasa poza bine” decat cum sa fac mancare.… citește tot
Enchilada…
Nu sunt un purist. Sunt ferm convins ca fiecare preparat are o mie si-una de variante, ceea ce face ca orice lucru denumit “reteta” sa fie inutil. Eu privesc retetele mai mult ca pe niste linii generale de urmat, nicidecum ca ceva dupa care sa te iei ad-literam (ok, in afara de cele de aluaturi, pe alea chiar trebuie sa le respecti). Incerc sa adaptez fiecare reteta pe care o citesc in functie de posibilitati si stare de spirit. Tocmai datorita acestui lucru reteta care urmeaza nu este… enchilada. Urmeaza principiile unei veritabile “enchilada” – ceva in sos invelit in tortilla si dat la cuptor cu inca niste sos… dar probabil ca nu e the real deal. Dar sa mor io daca imi pasa, a fost excelenta.
Tortellini al forno…
Ia deschideti voi ochii acum si notati reteta asta nemaipomenita pe care v-o da Bucataru acum, numai buna de sufertas atunci cand vrei paste a doua zi…
Pulpele puiului si sosul cu vin…
…si iata-ma pe mine intr-un nou episod al serialului “ce sa mai gatesc pentru iubitul meu sufertas?”. Serialul asta se difuzeaza cam in fiecare seara la mine pentru ca incerc sa nu mananc acelasi lucru in fiecare zi. De asemenea, incerc sa nici nu am zile consecutive cu aceleasi ingrediente (ex. doua zile la rand paste, doua zile la rand orez). Fitos la maxim, ce mai!
Prezentarea fiind facuta, iata-ma in fata dilemei. Aveam piept de pui scos din congelator; aveam si cartofi noi mititei – combinatia nu-mi suradea deloc. Toata ziua mi-au vajait in cap retete. Liniile de cod pe care le scriam se impleteau cu cantitati, diagramele pe care le desenam se umpleau de sosuri, erorile aveau iz de mancare arsa… Din tot noianul asta de combinatii a inceput sa iasa la suprafata ceva cu rosii, cu pui, cu niste legume.. “POLLO ALLA CACCIATORA”! Ei da, bine, am inceput sa studiez reteta si mi-am dat seama ca nu vreau sa fac chiar asa ceva. Nu stiu de ce nu m-a atras chiar reteta asta, dar m-am hotarat sa o folosesc ca si principiu. Asa ca, odata cu clopotul care a batut de ora 6, mi-am luat catrafusele si am intins-o spre casa…
Cum să ademeneşti un bărbat – pasta alla putanesca…
Fetelor, căscaţi ochii bine. A venit vremea să inţelegeţi că nu hainele, fardurile şi genţile imense atrag un bărbat, ci ceva mult mai complicat: mâncarea. Nu vorbesc aci de piţifelnicii aştia moderni învăţaţi să mănânce în mall-uri si restaurante cu staif. Vorbesc de barbati adevarati, puternici, care stiu sa faca o femeie sa se simta bine. Deci… trebuie sa invatati sa gatiti. Si cu ce va puteti incepe cariera culinara mai bine decat cu celebra pasta alla putanesca, adica “pastele curvelorfemeilor usoare”.