Sos de migdale cu usturoi. Si paste.
Vorba populara zice ca de Crăciun te ingrasi (iar dacă ești porc am o veste proasta pentru tine), și inca o data vorba populara nu greșește. Toată lumea va profita de ocazia luminii sfinte a Crăciunului ca sa bage pe sub nas tot felul de bunătăți de sezon cum ar fi piftia, carnatul, caltaboșul, toba, jumările, ciolanul, sarmalele, șoricul, cozonacul, salata de boeuf, toate spălate bine cu vin rosu, “de țară”. Este absolut normal, din moment ce este o sărbătoare, iar sărbătorile trebuie întâmpinate asa cum trebuie: cu mâncare! Nu este ceva “romanesc”, este ceva omenesc.
Nu știu cum vine de se așează ca înainte de aceste sărbători alergi și te enervezi mai mult decât oricând în timpul anului. Mai întâi trebuie sa alergi după cadouri – faci liste peste liste, alergi sa prinzi oferta, ce primește mama, ce primește tata, vezi ca bunica are diabet, deci nu dulciuri, oare anul trecut ce i-am luat soră-mii? Ca și cum stresul nu ar fi destul de crescut, se apropie cu pași repezi si sfârșitul de an – la birou e agitație mare, intre doua petreceri și-un moș crăciun trebuie sa tragi tare pentru ca deadline-ul suprem vine peste tine. Pe 24 ești deja stors de vlagă – obosit de alergat după cadouri, cu ochii roșii de la calculator şi cu mâinile tremurând după frământatul cozonacului. Te repezi cu barbarie asupra mesei doldora de enumerate în paragraful anterior si incepi sa înfuleci cu spor răzbunându-te parca pe aglomerația din mall, pe istericalele șefilor si pe fustele scurte de la petrecerea “de firma” care n-au vrut sa-ti cedeze avansurilor făcute prin aburii alcoolici. Nu uita de spălatul cu vin rosu pentru ca mesele de Crăciun in familie nu sunt ca in filme unde toata lumea se iubește si trăiește in armonie. Pe 27 zaci.
Tot acest iureș de evenimente care ne împresoară in aceasta perioada nu trebuie sa ne despartă insa de bucătăria noastră draga si de o masa decenta. Avem nevoie de cate o pauza ca sa putem supraviețui pana la asaltul suprem asupra sarmalelor. Fii atent ce trebuie sa faci ca sa-ti mearga pauza la suflet: iei o mana de migdale crude, vreo trei catei de usturoi, zeama de la jumătate de lămâie, o linguriță de menta uscata (sau proaspăta dacă ești norocos) si o porție de paste integrale. Eu am profitat si de o jumatate de dovlecel pe care o mai aveam prin frigider si am taiat-o felii.
Mai întâi blanșezi migdalele (adică le opărești, mai pe românește). Pentru asta pui o craticioara cu apa pe foc, aștepți sa dea in clocot, pui migdalele in apa si le lași vreo 2 minute. Le scoți intr-un bol cu apa rece si le cureti de coaja. Stai liniștit, nu dureaza mult. Intre timp pui si apa la fiert cu sare, pentru paste. Pui migdalele, usturoiul, un praf de sare si vreo trei linguri de apa intr-un robotel de bucatarie si le toci pana se fac piure (mai adaugi apa daca ti se pare prea uscat).
Pui o tigaie pe foc si incingi o lingura de ulei de masline si o bucatica de unt (ca sa dea aroma) si astepti sa se incinga. Adaugi piureul de migdale cu usturoi (si dovlecelul, daca folosesti) si amesteci un pic. Apa din piure o sa se evapore si o sa rezulte o pasta. Nu dispera, ia o cana din apa in care fierb pastele (pastele fierb deja, nu-i asa?) si adauga in tigaie. Asteapta un pic sa se evapore (maxim 30 de secunde) apa apoi adauga pastele, menta uscata, zeama de lamaie si ceva piper. Daca pastele nu sunt inca fierte atunci mai adauga un pic de apa si lasa-le sa fiarba in tigaie. Amesteca si o mana de parmezan ras daca ai. Daca tot amestecul ti se pare prea uscat poti sa adaugi un pic de ulei de masline.
Musai s-o mananci fierbinte si incet, savurand fiecare imbucatura.
Pofta buna!
