Puiul marinat “turceste”…

Puiul se uita lung la mine. Statea decongelat in craticioara si se uita la mine. Ma sfida. Radea de mine. Puteam sa-i aud rasul printre ganduri. Puteam sa-l aud batjocorindu-ma “nu sti ce sa faci cu mine, nu sti ce sa faci cu mine, tanananaaaaana!”. Treptat si pe nesimtite ura mi se strecura in suflet. “O sa te mananc. Indiferent cum, te voi manca. Dar asculta-ma bine… fosta pasare congelata: nu te voi face la gratar!!”. Cu promisiunea asta in gand am iesit din scena…

M-am intors in bucatarie decorat cu un ranjet sardonic pe fata. Puiul ma privea temator. Am luat din cosul de legume o ceapa si patru catei de usturoi. Am scos din frigider borcanelul de iaurt gras, de bivolita (Cedra, marca aprobata de Bucatarul Vesel). Am scotocit in raftul  cu  mirodenii dupa chimion si niste boia dulce, boia iute, sare si piper. Am pus alaturi si o lamaie. Puiul tacuse si se facuse mic in craticioara lui. Privindu-l cu ura am inceput sa pregatesc o marinada – am dat ceapa si usturoiul pe razatoare. Am adaugat o lingurita rasa de chimion, o lingurita rasa de boia, un varf de ligurita de boia iute, sare, piper, ulei de masline si sucul de la o jumatate de lamaie.

Peste toate cele de mai sus am adaugat vreo trei linguri de iaurt. Am amestecat bine si am lasat deoparte. Am luat puiul din craticioara, l-am spalat bine si l-am taiat cubulete; absolut toate acestea le-am facut razand malefic si gustand cu pofta din dulcea cupa a razbunarii. Odata terminata sinistra operatiune am amestecat bucatile de pui in marinada.

Le-am acoperit cu folie de plastic si m-am dus, satisfacut, sa ma culc. Maine dimineata va fi o zi mare…

…si mare a fost. M-am trezit de dimineata pus pe fapte mari. Rasul batjocoritor al puiului imi suna in urechi, dar il iertasem. Presimteam ca va deveni baiat bun pana la urma. L-am scos din frigider dimineata devreme, ca sa ajunga la temperatura camerei (nu stiu de ce m-am trezit, dar sigur am dat o tura la frigider, am scos puiul si m-am intors inapoi in pat). Dupa ce m-am dezmeticit din somn si vise am luat bete de frigarui si am inceput sa infig bucatile de pui in ele. Paranteza: nu inteleg de ce lumea tine neaparat sa faca frigaruile punand bucatele de legume printre pui, si apoi asezandu-le pe gratar. Mi se pare cea mai eficienta metoda de a risipi niste legume pe care le pot face separat, tot la gratar, in timp ce las puiul sa se coaca in legea lui. Poate o sa postez odata o reteta din asta. Am inchis paranteza. Intre timp am incins gratarul de sus al cuptorului. Acum cateva cuvinte despre asta: eu fac parte din specia celor alesi, care au cuptor electric cu grill si convectie fortata. Folosesc deseori grill-ul, mai ales pentru frigarui, omlete pe care le vreau pufoase, etc. Daca nu faceti parte din acest popor ales puteti folosi un cuptor normal, incins bine. Tava aia cu gratar este totusi destul de folositoare…

Am lasat frigaruile in cuptor cam 20 de minute, timp in care mi-am luat linistit micul dejun, constand in fulgi de porumb cu iaurt cu miros de frigarui. La un moment dat le-am scos si le-am intors ca sa nu se bronzeze numai pe o parte. Cand timpul a expirat le-am scos, le-am lasat un pic sa se racoreasca, le-am dat jos de pe bete, le-am pus in sufertas si fuga la munca… via piata Sudului, de unde am luat ceva rosii si castraveti ca sa insoteasca frigaruile…

…pe care am apucat sa le mananc abia seara cand am ajuns acasa, insotite de rosi si castraveti, presarate din belsug cu sumac.

Pita din poza este gatita cu o seara inainte, inspirat fiind de acest post al Codrutei (care sper sa ma urneasca din nou sa fac paine in casa, asa cum tot faceam acum vreun an si ceva).

Pofta buna!