Pizza barbatului intr-o zi ploioasa…

“Oare  ce sa mananc eu maine?”, m-am intrebat eu cu glas tare, in timp ce viitoare nevasta forfotea prin casa incropindu-si un bagaj pentru calatoria de a doua zi

“Pizza!”, se aduce glasul dragalasei logodnice, probabil facand aluzie la dealer-ul local de dezmat culinar.

Asa ca azi am mancat pizza…

…facuta de mine. Tot ce-ti trebuie ca sa faci pizza este curaj – curaj sa te apuci sa faci blatul. Lasa mizeriile alea din comert, alea sunt pentru lenesi, hipsteri si femei neajutorate. Barbatul adevarat isi framanta singur blatul de pizza. Barbatul adevarat ia 3 cani de faina, 1 cana si jumatate de apa, o lingurita de drojdie, doua lingurite de sare si doua de zahar, amesteca totul si apoi ii arata aluatului cine-i seful. Framanta bine la el, bland dar ferm, timp de vreo 5-7 minute, ca apoi sa-l lase la crescut vreo 2 ore intr-un castron acoperit.

Cand i se face foame barbatul incinge bine cuptorul, fie facand focul prin frecarea lemnelor in cuptorul lui barbatesc din curte, fie pur si simplu isi seteaza cuptorul electric la 180 de grade. Intinde discuri mici de aluat si pe ele pune ce are prin frigider, cum ar fi sos de rosii, ciuperci, spanac si un ou (asta a fost un mic esec, trebuie sa imbunatatesc tehnica). Sau sos de rosii, mozzarella, chorizo si ciuperci. Sau ce vrea, pentru ca este pizza lui si merita sa o manance asa cum vrea. Daca ii ramane aluat poate sa-l puna in frigider, o sa tina vreo doua trei zile.

Pofta buna!