Paine…

Pur si simplu n-am mai avut chef. Mi se luase de gatit, mi se luase de degustat, de citit… Revistele culinare le ignoram, blogurile culinare ma calcau pe nervi, bucataria ma deprima. Uram persoanele care asteptau de la mine sa le “gatesc ceva ca-s calificat”. Tot ce-am facut doua luni de zile a fost sa perpelesc niste vinete si ardei, sa ratez de doua ori falafel, sa ma enervez pe blenderul stricat ca nu pot sa fac humus… si cam atat. Painea o faceam la masina si n-o mancam pentru ca nu-mi place cum iese in general. Masa de pranz o luam pe te miri unde si de cele mai multe ori era mediocra. Cutitele au inceput sa nu mai taie… tigaile si cratitele au inceput sa zaca nefolosite. Bucataria cazuse in paragina…

Ieri dimineata, pe cand rontaiam o coaja de paine facuta la masina, dreasa cu niste oregano uscat am avut o revelatie – E NASPA! Am lasat painea jos, am aruncat vasele in chiuveta si am plecat la birou cu un singur gand: “Diseara imi fac eu painea mea”…

Nici daca stateam sa ma gandesc nu gaseam o reteta mai buna de come-back. Dintre toate preparatele painea este cea care ma bucura cel mai mult. Nimic nu ma face mai fericit in bucatarie decat sa vad ca dintr-un pumn de aluat iese o paine mare, frumoasa, pufoasa si aromata. Lasam la o parte cuvinte cum ar fi “sanatos”,”dietetic”, chestii care mi se par pure fite de altfel – painea este ceva ce vom manca mereu, intr-o forma sau alta.

Nu aveam de gand sa va dau reteta de paine, se gasesc cu sutele pe Internet, unele mai bune, unele mai proaste, unele care pretind ca sunt “la sigur”, altele care pretind ca-s “cele mai bune”, unele care cer finete chirurgicala, altele care nu cer decat lupte greco-romane cu aluatul si un cuptor fierbinte… Ca sa nu plecati totusi fara nicio invatatura: 3 cani de faina, o cana jumate de apa calduta, doua lingurite de sare, o lingurita de zahar, un cub de drojdie, o lingurita de busuioc si una de oregano (uscate) si ulei de masline din ochi (maxim o lingura cred). Topit drojdia in apa calduta cu zahar, amestecat cu faina, uleiul si restul, framantat 10 minute, pus la crescut 45 de minute (am trisat, am pus-o in cuptor la 50 de grade 🙂 ) pus in forma, crescut alte 20 de minute si pe urma copt. 10 minute la 240 de grade si apoi inca 35 de minute la 180. Gata cu vorba, va las cu pozele.

N-ai zice ca iese paine de aici…

…dar dupa zece minute de lupte…

Nu m-am abtinut sa o imbunatatesc un pic…

Parca aduce a paine acum, nu?

Azi dimineata, la micul dejun…

Pofta buna!