Sopa de ajo (adica supa de usturoi)…
Eh cum e sa pui mana pe telefon intr-o zi, sa-ti suni “the significant other” ca sa faci niste planuri si sa ti se raspunda cu un stranut puternic? Nu-i asa ca iti vezi planurile ruinate complet? S-a dus berea cu baietii – tre’ sa ai grija de ea; s-a dus seara romantica – daca nu s-a dus inseamna ca esti ciudat rau; s-a dus seara linistita – “da’ de mineee ginee are grijaaa
…saaaaaaaau ai putea sa faci un efort de vointa sa o tratezi cu un leac de neegalat. Nu, nu e palinca, nu vrem s-o imbatam, cel putin nu acum. Vorbesc de… supa de usturoi.
Aburirea legumelor…
Anul trecut pe vreme asta n-aveam blog. De fapt aveam, dar nu era prea mult despre mancare (cu toate ca “paste cu sos de rosii” era in topul paginilor cele mai vizitate 🙂 ). Anul trecut pe vremea asta eram preocupat sa mai scap de colesterol, transaminaze si alti termeni tehnici care aparent au “iesit din casuta” la ultimele analize (deh, face omu 30 de ani, se duce la doctor sa vada cat mai are…). La un moment dat o sa termin si articolul inceput prin mai (luna… mai) in care va povestec ce regim am tinut si de ce dar momentan va dau doar o piesa de rezistenta din el: legumele la abur.
Ciorba de cartofi dietetik…
Saptamana trecuta imi lipsea ceva. Nu prea stiam ce… Simteam eu ca din alimentatia mea lipsea ceva. Am incercat un biscuit, sticksuri, pizza, friptura, legume, paste, totul fara niciun rezultat. Pana cand fetele de la Dietetik.ro mi-au dat ideea – de cand n-am mai mancat eu o ciorba?! O ciorba buna, acra… Am luat ideea lor si am schimbat pe ici pe colo (in parte pentru ca Lovely Assistant nu suporta cuburi de legume in ciorbe daca leguma nu e cartof) si iata ce-a iesit…
Musaca. Simplu…
Perioada mea de gradinita (pe vremea aia nu era “gradi” ca azi, ma enerveaza prescurtarea asta) a fost marcata de niste traume – singur printre straini, vaccinuri (uram injectiile), epidemii de diverse (am trecut prin hepatita, rubeola, rujeola, pojar si nu m-a atins nimic, ca orice boala are mandria ei). Pe langa traume am si amintiri placute – mancarea. Era infecta – supa de zarzavat plina de cotoare, supa cu crutoane care era apa chioara cu paine prajita si… musaca. Da, ziua cu musaca era ziua buna. Aparea tanti Am-uitat-cum-chema cu ditamai cratita si o spumiera si incepea sa toarne in farfurii urland “Mainli la spate toata lumea!”. Stateam cuminte si ma uitam cum in farfuria mea se pravale cu un “pleosc!” o masa cremoasa, maronie, marcata ici-colo de bucatele mici de carne. In ziua de musaca se bateau turcii la ziua mea.
Odata am rugat-o pe mama sa-mi faca si mie musaca acasa. S-a apucat femeia, a taiat cartofi, a calit carnea, a asezat totul frumos in straturi, cuptor, chestii… Unicul ei fiu a luat doua guri, a ridicat ochii umezi catre ea si-a zis.”Nu-mi place. La gradinita e altfel” (si nu a fost singura data 🙂 ). Constiincioasa, mama s-a apucat a doua oara si a facut musacaua cu… piure (banuind cam ce mancam noi la gradinita). La fel, fiert cartofi, asezat straturi, cuptor… Reactia pramatiei de mine a fost aceeasi. Bleah! Eu vreau terciul meu de fulgi de culoare dubioasa si cu urme de carne! Odata cu terminarea gradinitei am terminat si cu delicatesele, asa ca musacaua a inceput sa devina prietena mea. Aseara m-am hotarat sa pun de o revedere…
Sa mai mancam si cultura…
Nu stiu cum sa incep acest articolas. Cred ca voi incepe prin a va zice ca nu este absolut deloc despre mancare, gastronomie si alte treburi “d’ale burtii”. Acesta este un articol-povestire despre o experienta ce abia am trait-o. Sa incepem cu un preambul:
In aceasta seara am aflat ca in Bucuresti se desfasoara un program cultural sprijinit de Primaria sectorului 3 si Teatrul Act, program denumit “Teatrul face pACT cu gasca ta din liceu”. In esenta se ofera spectacole de teatru gratuite catre elevii de liceu. Din pacate nu cunosc foarte multe detalii, dar puteti citi cate ceva aici (singurul loc unde am gasit ceva despre acest program). La o asemenea piesa de teatru am asistat si eu in seara aceasta…
Iaaaaaac…
Intrucat am fost destul de fraier incat sa reincep traditia gatitului acasa pentru pranzul de-a doua zi acum imaginatia mi-este pusa la incercare. E drept, mainile, ochii, narile, limba au inceput sa-si aduca aminte de mancare dar mintea… mintea mai greu. Am decis sa “play safe” si sa ignor deocamdata punga mare de condimente aduse din Stanbul, asa ca pranzul de azi e simplu – pui cu legume. Pui pui, pui legume…
Paine…
Pur si simplu n-am mai avut chef. Mi se luase de gatit, mi se luase de degustat, de citit… Revistele culinare le ignoram, blogurile culinare ma calcau pe nervi, bucataria ma deprima. Uram persoanele care asteptau de la mine sa le “gatesc ceva ca-s calificat”. Tot ce-am facut doua luni de zile a fost sa perpelesc niste vinete si ardei, sa ratez de doua ori falafel, sa ma enervez pe blenderul stricat ca nu pot sa fac humus… si cam atat. Painea o faceam la masina si n-o mancam pentru ca nu-mi place cum iese in general. Masa de pranz o luam pe te miri unde si de cele mai multe ori era mediocra. Cutitele au inceput sa nu mai taie… tigaile si cratitele au inceput sa zaca nefolosite. Bucataria cazuse in paragina…
Ieri dimineata, pe cand rontaiam o coaja de paine facuta la masina, dreasa cu niste oregano uscat am avut o revelatie – E NASPA! Am lasat painea jos, am aruncat vasele in chiuveta si am plecat la birou cu un singur gand: “Diseara imi fac eu painea mea”…
Guilty pleasures…
Trec printr-o perioada de anti-gatit. O fi de la caldura? O fi de la cooking-fatigue (tm, eu am inventat termenul)? Normal, in momentele astea parca ai manca ceva dar parca n-ai gati tu ca doar n-o sa fii dement sa te coci in bucatarie cand afara-s 33 de grade… si uite asa te intorci la gustari de demult.
Hai, recunoasteti ca va place foitajul. Sa-mi piara mie nasu de clown daca am auzit pe cineva vreodata zicand “bleah, saleuri cu chimen” sau “ce scarbosenie, fundite cu mac”… Toata lumea adora foitajul clasic, sfaramicios, care te umple de frimituri si de vinovatie ca-l indesi in gura. Ah, cati foodiez nu vor sa-l faca ei acasa, sa munceasca ei jumate de zi… sa ia foaia de aluat de la 5cm grosime si s-o faca de 5mm, toate fara masina de turat (si trebuie facuta operatiunea asta de patru ori copii, va urez succes!). Dupa ce am vazut asta facandu-se in patiserie am zis ca eu nu voi face in veci asa ceva. Foile Bella sa traiasca. Speaking of which…
Tort de legume…
In primul rand i-am se zis tort pentru ca este in straturi. E drept, straturile intre ele nu se leaga decat cu… pasiunea bucatarului dar asta e dupa virgula – e in straturi, e tort. In al doilea rand i-am zis tort pentru ca este facut in forma tort (ceea ce nu e neaparata nevoie dar hai sa respect ideile altora pana la capat). In al treilea rand se face cam asa…
Vesel si calificat…
In sfarsit am terminat. Curs, practica, examen si pac! sunt oficial bucatar – de fapt… “bucatar calificat”. Acum ca stau afara si ma uit cum ploua incerc sa-mi leg doua ganduri ca sa pot sa va descriu si voua experienta. Nu stiu cat o sa-mi iasa data fiind somnolenta care ma inconjoara, recenta tumba cu bicicleta si o stare generala de “lene intelectuala”, dar am sa incerc…