"Ziua recoltei" la Harbour…
Dupa cum va spuneam si aici la restaurantul Harbour din Piata Amzei s-a lasat cu romanisme. Nu, nu va ganditi la ceea ce blogurile denumesc in general ca “romanism”, ci ganditi-va la romanisme culinare…
Hai la zacusca in port…
Vineri e mare adunare la “The Harbour”, in piata Amzei (au si site, si pagina de facebook)…
Enchilada…
Nu sunt un purist. Sunt ferm convins ca fiecare preparat are o mie si-una de variante, ceea ce face ca orice lucru denumit “reteta” sa fie inutil. Eu privesc retetele mai mult ca pe niste linii generale de urmat, nicidecum ca ceva dupa care sa te iei ad-literam (ok, in afara de cele de aluaturi, pe alea chiar trebuie sa le respecti). Incerc sa adaptez fiecare reteta pe care o citesc in functie de posibilitati si stare de spirit. Tocmai datorita acestui lucru reteta care urmeaza nu este… enchilada. Urmeaza principiile unei veritabile “enchilada” – ceva in sos invelit in tortilla si dat la cuptor cu inca niste sos… dar probabil ca nu e the real deal. Dar sa mor io daca imi pasa, a fost excelenta.
Tortellini al forno…
Ia deschideti voi ochii acum si notati reteta asta nemaipomenita pe care v-o da Bucataru acum, numai buna de sufertas atunci cand vrei paste a doua zi…
Puiul marinat “turceste”…
Puiul se uita lung la mine. Statea decongelat in craticioara si se uita la mine. Ma sfida. Radea de mine. Puteam sa-i aud rasul printre ganduri. Puteam sa-l aud batjocorindu-ma “nu sti ce sa faci cu mine, nu sti ce sa faci cu mine, tanananaaaaana!”. Treptat si pe nesimtite ura mi se strecura in suflet. “O sa te mananc. Indiferent cum, te voi manca. Dar asculta-ma bine… fosta pasare congelata: nu te voi face la gratar!!”. Cu promisiunea asta in gand am iesit din scena…
Linte cu orice-vrei-tu…
Acum multa vreme, in Mega Image: "Hmm… linte. Ce-ar fi sa iau sa fac… hm, ce sa fac? Ah da, supa crema de linte. Daaa, ia sa iau. Las’ ca vad eu cum se prepara". Fast forward niste luni, dar tot acum multa vreme, in acelasi loc: "Hmmm, ziceam ca fac supa crema de linte… Daaa, ia sa fac. Ah da’ imi trebuie linte, sa iau". Fast forward pana acum o luna, curata in camara de acasa: "Ce ssaaatana, am doua pungi de linte?! Bine ba! goldfish ce esti! Ce naiba fac eu cu atata linte". Pai ce-ar sa fac de mancare pentru sufertasul de… citește tot
Creveti cu ceva iarba…
Eu sunt Crevetele. Crevetele Vesel. Stateam cu amicii mei mai putin veseli decat mine, impartind aceeasi punga in congelator. Radeam, glumeam, povesteam din copilarie. Nu sunt foarte multe de facut atunci cand esti intr-o punga la gheata. Cateodata stateam si ne intrebam ce-o sa se intample cu noi. Oare o sa ne tavalim in ulei incins in tigaie? Oare o sa petrecem o noapte intr-o baie de saruri si ierburi cum am mai auzit povesti? Oare o sa ne lafaim pe un pat moale si aromat de orez sau o sa ne incurcam in niste fire subtiri de spaghette? Brusc, intr-o dimineata, usa casei noastre… citește tot
Cum pastram multa fasole verde?
Ca nu cumva sa moara copilu’ de inanitie mama lui i-a facut cadou o sacosa mare de fasole verde de la tara. Totodata, ca copilu’ sa nu-si strice degetele si nici nervii curatind la ea, mama lui a facut si un gest frumos – a curatat fasolea inainte s-o aduca. Copilu s-a vazut astfel in situatia de a avea multa fasole verde si nicio idee ce sa faca cu atata. Concluzia a venit de la sine – s-o congelam!
Pulpele puiului si sosul cu vin…
…si iata-ma pe mine intr-un nou episod al serialului “ce sa mai gatesc pentru iubitul meu sufertas?”. Serialul asta se difuzeaza cam in fiecare seara la mine pentru ca incerc sa nu mananc acelasi lucru in fiecare zi. De asemenea, incerc sa nici nu am zile consecutive cu aceleasi ingrediente (ex. doua zile la rand paste, doua zile la rand orez). Fitos la maxim, ce mai!
Prezentarea fiind facuta, iata-ma in fata dilemei. Aveam piept de pui scos din congelator; aveam si cartofi noi mititei – combinatia nu-mi suradea deloc. Toata ziua mi-au vajait in cap retete. Liniile de cod pe care le scriam se impleteau cu cantitati, diagramele pe care le desenam se umpleau de sosuri, erorile aveau iz de mancare arsa… Din tot noianul asta de combinatii a inceput sa iasa la suprafata ceva cu rosii, cu pui, cu niste legume.. “POLLO ALLA CACCIATORA”! Ei da, bine, am inceput sa studiez reteta si mi-am dat seama ca nu vreau sa fac chiar asa ceva. Nu stiu de ce nu m-a atras chiar reteta asta, dar m-am hotarat sa o folosesc ca si principiu. Asa ca, odata cu clopotul care a batut de ora 6, mi-am luat catrafusele si am intins-o spre casa…
Life’s too short to diet…
…si tocmai din cauza asta am tratat cititoarele de pe IntreFete.ro cu o minunatie de porc cu sos de mustar si legume la abur. Sa vedeti acum ce se inmultesc abonamentele la sali!