Mancare cu dedicatie…
Week-endul asta am suferit de o lene crunta in domeniu culinar. Vazand ochii mei ce soare e afara mi-am zis ca “soarele si tenisu’…” asa ca am lasat ideile culinare in plop si am mers pe mana nealterata a altora (de obicei amestec retete sa vad ce iese 😉 ).
Fast-food-ul de acasa – hamburgers…
Yeah, a venit timpul pentru ceva decadent. Inventie clasica americana, nume de origine nemteasca, spaima nutritionistilor, moartea arterelor, clasicul hamburger a devenit peste noapte exponentul tipului de fast-food nesanatos. Eu am venit sa daram mitul…
Lasagne con spinaci eh…
Allora, amici miei, fiti bine venutti la reteta din aceasta giornatta, una reteta de inspiratia italiana de pe Internet. Pentru ca asta… Pastele… a fost plin de mancare din asta… comme si dice… grea, io ho pensato ca va trebuie o mancare mai fara de carne. La inceput m-am gandit sa va arat comme si face farfale con spinaci dar pe urma ho pensato ca trebuie luat portie a l’uficcio per mancare, asa ca ar fi molto benissimo sa fie “la cuptor”. Sa gatim lasagna con spinaci, zic!
Cum să ademeneşti un bărbat – pasta alla putanesca…
Fetelor, căscaţi ochii bine. A venit vremea să inţelegeţi că nu hainele, fardurile şi genţile imense atrag un bărbat, ci ceva mult mai complicat: mâncarea. Nu vorbesc aci de piţifelnicii aştia moderni învăţaţi să mănânce în mall-uri si restaurante cu staif. Vorbesc de barbati adevarati, puternici, care stiu sa faca o femeie sa se simta bine. Deci… trebuie sa invatati sa gatiti. Si cu ce va puteti incepe cariera culinara mai bine decat cu celebra pasta alla putanesca, adica “pastele curvelorfemeilor usoare”.
Humble pie…
Nu voiam sa scriu acum despre cursul la care ma duc, mi se parea prea devreme. Voiam sa mai avansez un pic, sa-mi fac o parere clara, voiam sa scriu cu mintea mai odihnita astfel incat sa iasa un articol ceva mai coerent decat de obicei. Din pacate o intamplare la care am asistat azi ma face sa scriu un pic mai devreme. N-o sa fie prea coerent, so deal with it…
Roşii. Măsline.Busuioc – o reeditare…
Nu ş’ cum vine de se face că prima zi de primăvară a fost pentru mine o zi de rahat. Pe lângă faptul ca am uitat să predau de dimineata marţişorul tradiţional către “the lovely assistant”, m-am trezit cu capul greu, am uitat “indexu’ de apă” acasă, am nişte dureri interesante în cap şi mi-e somn de mor. Şi mai trebuie să stau şi până la 8 la muncă.
Pui muştar, pui miere, pui pui…
Chestia asta e atât de simplă încât pur şi simplu nu ştiu ce să scriu la ea. Stau şi mă uit la monitor şi ma întreb… ce-aş putea să scriu ? Cum să-l fac pe onoratul vizitator să citească până la capăt ? Ce complot să inventez ? Frumos Piept de Pui închis în cuptor de către fiorosul Gust Fad şi salvat de Miere cu Muştar ? Clanul mafiot al Prânzului Plicticos ţinând prizonier pe Piept de Pui până când Miere şi Muştar, aceşti Starsky şi Hutch din bucătăria noastră, vin să salveze situaţia ? Ok, înainte ca totul să devina pateu, va zic direct…
Cartofi + ricotta = prânz…
Viaţa unui cărător de sufertaş e grea să ştii. Deh, costă şi coolness-u’ ăsta de a nu mânca cu gloata la masă. Mergi spre casă cu casca in ureche, privirea in jos, mâinile adânc în buzunare şi te gândeşti “Oare mâine la prânz ce-o să am chef să mănânc ?”. Vezi prin faţa ochilor numai legume, fructe, nişte pui, o conservă de peşte, toate jucând o horă imensa şi cântănd “mănâncă-mă pe mine, eu sunt prânzuul tău”, ba la un moment dat apare chiar un cheesburger sexy care deschide un botic umed şi şopteşte lasciv “Gustă-mă doar… Nu te vei mai sătura” şi porneşte un dans lasciv împreună cu o shaorma focoasă aaaaaaaaaaarrrrrrrrrghhhhhhhhh ! Scuturi capul şi intri in supermarket scrâşnind din dinţi…
Pâine şi un pic de circ…
Ca să nu stau să frec menta într-o zi aşa frumoasă cum a fost duminica asta (14 februarie adica… ziua cui ? nu ştiu, nu mă pricep, în fine) am hotărât că tre’ să mă duc musai la frecat de făină cu apă şi alte minuni în scopul declarat de a produce… pâine. Locul: Boutique du Pain. Ocazia: adunarea dată de Copolovici.