Chestiile care conteaza sau “cum batem niste oua ca sa ne simtim bine”…

(Ganduri absolut aiurea brodate pe marginea unor oua batute)

Viata e simpla. Oricat ADN, ARN, proteine, albumine, aminoacizi si alte prostii colaboreaza sa o faca posibila ea tot simpla e. Pisica mea are o viata foarte simpla – bea apa, mananca mancare, ma miauna si doarme. Cainele de la tara are o viata si mai simpla – doarme, latra si mananca. Omul in schimb… eeeh, omul tine cu tot dinadinsul sa duca o viata FOARTE complicata. Omul asta modern vrea situatie, vrea bani, vrea concedii, vrea masina mai buna ca a vecinului, vrea *orice* crede el ca-l va face fericit. Daca secretul fericirii al sta in noul iPad2 sau in noul model de Audi… s-ar face coada la banci ca sa cumpere lumea fericire… (as putea sa continui pe ideea asta dar conceptul de “fericire in rate” apartine altora pe care eu nu pot sa-i inghit deloc asa ca aleg sa sar de la una la alta cu gratie).

Cred ca filosofia s-a nascut din studiul fericirii. Omul tinea el neaparat sa studieze ce-l face pe el sa se simt asa… bine. A vrut cu tot dinadinsu sa defineasca acea eudaimonia si cum se ajunge la ea. Eh, dar daca s-ar ajunge asa usor la fericire, toata lumea ar cumpara cartea “Happiness for dummies” sau “Cum sa fii fericit in 21 de pasi ilustrati”.

…si uite asa filosofand eu am ajuns sa cred ca fericirea e diferita de la om la om. De asemenea, am descoperit ca fericirea iti este data de cele mai simple lucruri posibile. Un zambet dragalas, o privire calda, o raza de soare a diminetii trecand prin draperii… Oricare din aceste mici si simple lucruri sunt de ajuns sa declanseze suvoiul de serotonina care-ti da acea stare… de bine.

2 oua. O nuca de unt. Toate astea puse intr-o craticioara, direct pe foc. Fara sare, fara piper.

Se amesteca bine in timp ce ouale incep sa se faca. Amestecam tot timpul pentru ca ele sa se faca uniform.

Cand incep sa se adune (adica s-au facut) luam craticioara de pe foc si continuam sa amestecam. Aruncam in amestec o lingura de crema de branza si mai amestecam un pic sa se incorporeze.

Asezam ouale batute pe niste paine prajita. Presaram sare. Piper. Ulei de masline. Ceva verdeturi.

Oare acest mic dejun ne face fericiti? Nu, evident. Dar, impreuna cu un zambet cald, o conversatie adormita presarata cu chicoteli si o cafea buna ne da acea stare de… bine. Si de liniste.

Pofta buna!