Guilty pleasures…

Trec printr-o perioada de anti-gatit. O fi de la caldura? O fi de la cooking-fatigue (tm, eu am inventat termenul)? Normal, in momentele astea parca ai manca ceva dar parca n-ai gati tu ca doar n-o sa fii dement sa te coci in bucatarie cand afara-s 33 de grade… si uite asa te intorci la gustari de demult.

Hai, recunoasteti ca va place foitajul. Sa-mi piara mie nasu de clown daca am auzit pe cineva vreodata zicand “bleah, saleuri cu chimen” sau “ce scarbosenie, fundite cu mac”… Toata lumea adora foitajul clasic, sfaramicios, care te umple de frimituri si de vinovatie ca-l indesi in gura. Ah, cati foodiez nu vor sa-l faca ei acasa, sa munceasca ei jumate de zi… sa ia foaia de aluat de la 5cm grosime si s-o faca de 5mm, toate fara masina de turat (si trebuie facuta operatiunea asta de patru ori copii, va urez succes!). Dupa ce am vazut asta facandu-se in patiserie am zis ca eu nu voi face in veci asa ceva. Foile Bella sa traiasca. Speaking of which…

O geana de harnicie a spart zidul lenevelii mele. Se pare ca stomacul a fost mai puternic decat creierul si-a zis… “foitaj, rosii, pesto”. Si uite asa m-am urnit sa fac ceva furat acu vreo doi ani din Good Food, ceva ce mananci si nu te saturi. Lenea cu care am prestat preparatele mi-a permis sa fac o poza pentru voi…

Pentru cei pentru care o imagine nu face cat o mie de cuvinte: se decupeaza discuri din aluat, se ung cu ou batut, se pune pesto, se pun rosii, se pune sare si piper, se da la cuptor. Restul sunt fite.

Cum iese la sfarsit? Cam asa:

Pofta buna!