Verzituri, fasole, bacon…
Data trecuta v-am vorbit pomenit ceva de imaginatie in bucatarie. Ei bine, cred ca pentru reteta de fata chiar iti trebuie un pic de imaginatie si de curaj la spart tiparele. Recunosc ca nu de la mine a pornit, ci de la un o reteta citita mai deunazi. Cum trebuia musai sa-mi iau ceva de mancare la mine am zis ca nu strica sa incerc ceva…
…asa ca mi-am facut rost de niste fasole la conserva, nu mai tine mine fix de care, dar era ceva de la Divella. Nu m-a multumit foarte mult asa ca data viitoare am sa folosesc fasole proaspata. Mai departe am mai avut nevoie de niste varza chinezeasca (sau “napa cabbage” cum ii zice pe la ei) pe care o aveam gata tocata marunt de la o salata ce-o mancasem c-o zi inainte; 4 frunze mari tocate marunt au fost de-ajuns. Mie imi place varza asta pentru ca e undeva la granita intre varza noastra si salata si se preteaza foarte bine la gatit rapid (sa vedeti la wok cum iese, o nebunie). Pe langa varza asta am mai avut si niste spanac tanar (se vede ca de fapt am facut curat in pungile din frigider, nu?), o ceapa, patru catei de usturoi si doua tulpini de telina, vreo cinci felii de bacon. Eu am avut bacon de la Campofrio, va recomand calduros sa-l ocoliti cand il intalniti, asa am sa fac si eu data viitoare.
Primul pas a fost sa rumenesc bacon-ul in tigaia de fonta. Cand s-a rumenit bine l-am scos si am pastrat grasimea pe care am lasat-o, la care am mai adaugat o lingura de ulei de masline.
Al doilea pas a fost sa toc ceapa si usturoiul marunt si sa le calesc rapid in grasimea lasata in tigaie. Peste ele am adaugat varza tocata marunt si frunzele de spanac tanar si le-am lasat sa se inmoaie, amestecand din cand in cand ca sa prinda gust uniform. Cand s-au inmuiat le-am scos si pe ele peste bacon.
Al treilea pas a fost sa mai pun o lingura de ulei in tigaie si sa o las la incins, dupa care am pus fasolea scursa bine. Aici mi-am dat seama ca estimat gresit cantitatea de fasole si ca pentru doua portii ar trebui… doua cutii. Nu-i nimic, am mai desfacut o cutie si le-am calit pe rand.
Le-am lasat doua minute pe o parte, apoi le-am intors cu grija folosind o paleta. Cu toata grija mea tot s-au sfaramat niste boabe, fapt care mi-a adancit convingerea ca fasolea la cutie nu e cea mai potrivita pentru aceasta retetea. Nu-i nimic, din greseli invatam.
Cand fasolea s-a rumenit bine am pus peste ea bacon-ul si amestecul de ceapa si verzituri. Am condimentat bine cu sare, piper si o mana sanatoasa de cimbru (combinatia asta de fasole cu cimbru… e ceva). Am invartit tot amestecul de cateva ori prin tigaie si… gata.
Pofta buna!
…si acum pentru cei care se intreaba la ce mi-au trebuit tulpinile de telina – cum stateam eu asa si prelucram pozele imi pica ochii pe punga de telina de pe frigider. “Hm, parca am zis ca pun si telina aia, nu. Eh, asta e data viitoare”, si am ridicat din umeri in timp ce concubina se prapadea de ras.
…totodata am constatat decesul blitzului meu SB-600 care nu a mai binevoit sa porneasca. Dupa o scurta inspectie la preturi m-am hotarat ca musai trebuie sa-l repar, nu de alta dar un blitz nou costa cat cuptorul care trebuie sa-mi soseasca maine!
Sa iti stapanesti sanatos cuptorul, cred ca abia astepti sa il pui la incercari! Cu fasolea boabe la conserva m-am pacalit si eu, nu numai ca era foarte fiarta, dar avea si un gust naspa. Si daca te mai intereseaza retete de sufertas, uite aici idei: tarte, quiche, frittate…Acum ai cuptor si se poate!
De obicei fasolea la conserva e buna – in salate, de exemplu. La gatit insa vad ca nu prea s-a comportat bine.
Multumesc de idei, dar incerc sa nu cad in patima aluaturilor fragede (tarte, quiche), ca altfel o iau analizele razna din nou. Altfel, am o groaza de idei de umpluturi pentru tarte…
Ca sa nu ti-o ia analizele razna de la aluaturi fragede: stiu doua combinatii, testate si verificate de mine, care se comporta bine la tarte si care sunt pe baza de ulei; una cu vin si ulei de masline si cealalta cu ulei, apa si drojdie de bere. Asta daca nu ti-e frica de acul cantarului, ca de colesterol n-ai teama cu ele,