"English muffins" albe pentru zile negre…

Intotdeauna mi-a fost frica de “english muffins”. Pur si simplu mi se parea ceva foarte complicat si mi-era frica ca nu-mi vor iesi asa cum trebuie – albe, pufoase, gustoase. Intr-o buna zi mi-a venit o idee interesanta pentru mic dejun si, intrucat mi-am zis ca painea este “soooo last year” am inceput sa fac un pic de reasearch si s-a dovedit ca aceste “english muffins” sunt ceva ce bunica mea facea sub denumirea de “cococele”, doar ca era un aluat un pic mai moale. Astfel, ajuns acasa dupa o ora de spinning la nivel intensiv, mi-am luat inima in dinti si… asta a iesit.

In primul rand ne trebuie asa: doua cani de faina, o cana de apa calduta, jumatate de pliculet de drojdie, o lingurita de zahar, o lingurita de sare si 50g de unt inmuiat (al meu a iesit “topit” pentru ca deh! microunde scapate de sub control).

Aliatul meu de nadejde, alintat “alien” dupa forma lui interesanta, m-a ajutat sa amestec toate astea intr-un fel de aluat pastos dar elastic, pe care l-am lasat la crescut pana si-a dublat volumul.

Intrucat aluatul era moaaale moale am presarat faina pe blat si apoi l-am impartit in… mai multe parti destul de egale (am uitat cate) pe care le-am modelat sub o forma aproximativ rotunda si le-am tavalit prin malai.

Am incins foarte putin ulei intr-o tigaie – de fapt doar am uns tigaia cu ulei (trebuie… sa-mi cumpar… alta… tigaie) si am asezat “formele” in tigaie. Le-am lasat acolo pana s-au rumenit usor (unele mai putin… usor ) dupa care le-am intors.

Nu le-a trebuit mult sa se coaca ( in jur de 5 minute ) si iata-ma cu o poala de… turtite d-astea englezesti. Le-am acoperit cu un stergar si le-am lasat pentru micul dejun ca deja se facuse 1 noaptea…

Notes to self: data viitoare nu mai pune atata faina pe blat, aluatul asta moale absoarbe imediat faina, astfel ca din niste turtite frumoase au iesit un fel de plesti.