Enchilada…

Nu sunt un purist. Sunt ferm convins ca fiecare preparat are o mie si-una de variante, ceea ce face ca orice lucru denumit “reteta” sa fie inutil. Eu privesc retetele mai mult ca pe niste linii generale de urmat, nicidecum ca ceva dupa care sa te iei ad-literam (ok, in afara de cele de aluaturi, pe alea chiar trebuie sa le respecti). Incerc sa adaptez fiecare reteta pe care o citesc in functie de posibilitati si stare de spirit. Tocmai datorita acestui lucru reteta care urmeaza nu este… enchilada. Urmeaza principiile unei veritabile “enchilada” – ceva in sos invelit in tortilla si dat la cuptor cu inca niste sos… dar probabil ca nu e the real deal. Dar sa mor io daca imi pasa, a fost excelenta.

Mai intai un mic “muriti ba!” tuturor supermarketurilor care nu au tortillas. Intr-un timp ma loveam de ele prin Mega Image, acum au devenit raritate. Mi se pare incredibil cum in Muntenegru, o tara cu 10 ani in urma noastra la orice, am gasit intr-un amarat de supermarket provincial tortilla de grau si tortilla de porumb! (de asta n-am vazut deloc pe la noi). Cine-a fost fraier ca n-a cumparat? Ha?!

Daca aveti aceeasi nervi ca si mine exista o mica poarta de scapare, e drept, un pic mai scumpa: va duceti intr-un hipermarket mare si cautati “fajitas mix”. Este o cutie care contine un set de tortillas si doua plicuri – unul cu un fel de mazga din care (probabil) se face sosul si una cu un praf dubios in care zice ca-i “seasoning”. In fine, pe noi nu ne intereseaza plicurile astea asa ca le aruncam la gunoi (desi am sa incerc odata pentru ca sunt curios din fire).

Chestiile mai mari si rotunde le pastram.

Odata ce-am facut rost de tortilla trebuie sa facem rost si de restul ingredientelor. Eu am folosit cam asa: o jumatate de piept de pui, o ceapa tocata grosier, trei catei de usturoi tocati si ei grosier si un ardei capia tocat maruntel; cum e ceva oarecum mexican am adaugat si o cutie de fasole rosie scursa bine. Intrucat am multe multe multe rosii cherry aduse de la tara (crescute cu soare de Baragan si apa de ploaie, pentru food-nazis) am taiat si niste rosioare. Partea de condimente a fost asigurata de doua lingurite de boia dulce si o lingurita de boia iute, precum si sare si piper din belsug. Intrucat tot de la tara am primit niste ardei iuti pe care i-am lasat sa se usuce am tocat si unu d-asta, iar semintele lui le-am calit cu ceapa odata (da, totul a fost IUTE). Am apelat la un moment dat si la niste suc de rosii ca sa imbogatesc sosul. Cascavalul ras a fost pe post de chestie topita si buna.

Ardeiul a incercat sa scape din farfurie. Undeva in coltul pozei se vede unul care a reusit sa evadeze...

Bun, sa ne apucam de treaba. Intai si intai punem la incalzit cuptorul (cam 180 de grade e ok). Quick tip – cand lumea zice “punem uleiul la incins” se pune de fapt tigaia la incins, apoi in tigaia incinsa se pune uleiul si se lasa sa se incinga. Eu am tigaie cu termospot asa ca mi-e usor sa stiu cand s-a incins. Punem la incins vreo 3 linguri de ulei in tigaie pe foc mare in care vom trage puiul pana cand incepe sa se rumeneasca, dupa care il scoatem deoparte. Punem in tigaie la incins inca niste ulei (in caz ca nu mai avem), adaugam ceapa, usturoiul, ardeiul si ardeiul iute si le sotam rapid pana se inmoaie ardeiul si ceapa devine translucida (toate astea pe foc mediu).

Printre chestiile astea sunt seminte de ardei iute.

Cand s-a calit combinatia adaugam in tigaie condimentele (combinate in prealabil) si amestecam bine, dupa care adaugam fasolea rosie, rosiile cherry si sos de rosii dupa ochi (si gust). Adaugam si o lingura de zahar brun ca sa mai taiem acidul rosiilor. Totul ar trebui sa inceapa sa miroasa bine de tot si sa faca bule cand fierbe.

Maine dimineata vom plange pe buda...

Lasam sosul sa fiarba pana scade, dupa care il dam de pe foc si-l lasam un pic sa se raceasca.  Luam un vas termorezistent si ungem fundul cu ulei de masline si sos de rosii. Incingem o tigaie mica fara ulei si incepem sa pregatim… enchilada: luam o tortilla, o incingem 20 de secunde pe ambele parti in tigaie si pe urma punem in ea o lingura-doua de sos si o mana de cascaval ras. O impaturim ca pe o saorma si o asezam in vasul termorezistent. Repetam pana cand umplem vasul sau terminam tortilele. La sfarsit aruncam deasupra restul de cascaval ras si mai turnam sos de rosii (eu n-am mai avut).

Marele absent - inca niste sos de rosii

Dam totul in cuptor pret de vreo 15 minute, cat sa se topeasca cascavalul si sa inceapa sa ne ploua in gura (rau.de.tot). Dupa 15 minute scoatem vasul din cuptor si asteptam sa se raceasca, desi este foarte foarte greu. Ocupati-va timpul cu ceva…

Vezi ca dai saliva pe tastatura!!

Evident nu m-am putut abtine sa nu bag in mine prima bucata, cu toate ca era 11 noaptea. De asemenea, a doua zi a fost perfecta pentru sufertas.

"Snack" de 11 noaptea...

Pofta buna!