Nesanatate curata
Chifteaua deghizata in mic…
Bucatarul Vesel se trezi de dimineata cu un singur gand – “azi voi deghiza chifteaua”. Trebuie sa mentionam ca Bucatarului ii plac tare mult chiftelele, si pe buna dreptate – cum sa nu-ti placa o chiftea fierbinte, aburinda, pe care o rupi in doua si te infrupti, mai intai din aroma de usturoi si verdeturi, si apoi din carnea ei suculenta? Pe cat de mult ii plac chiftelele insa, pe atat de putin ii place sa le faca, asta pentru ca nu s-a descurcat niciodata ca lumea la prajit chiftele. Ba ies prea arse, ba miroase in toata casa a prajeala, ba imprastie faina prin… citește tot
Paste la cuptor cu mozzarella. Si bacon…
Febra musculara a lovit năprasnic, după cum bine am profețit in articolul anterior, asa ca ieri a fost zi de lucrat acasă pentru ca mersul meu seamăna foarte mult cu al lui Ozzy. De fapt a fost zi de dormit circa patru ore in aburii a trei halbe de bere (care initial am crezut ca e pipi de pisica, iar pe chestia asta berea s-a răzbunat si mi-a întunecat judecata), trezit la sase, plecat odată cu drăgălașa logodnica pentru a-mi recupera mașina lăsata de izbeliște printr-o parcare pe la Morarilor, plimbat prin ger si ceata, ajuns din nou acasă si, in sfârșit, lucrat. Cum (aproape)… citește tot
Grilled cheese sau ce mancam cand e frig si urat afara si ne doare capul…
Vineri a fost o seara speciala. Cu ocazia unei reuninuni ad-hoc (chestii care se tot intampla si la care eu nu ajungeam din varii motive) mi-am revazut unii colegi de clasa din liceu, oameni cu care m-am vazut rar si cu care am vorbit si mai rar. Nu sunt genul de nostalgic si nici nu cred ca perioada liceului a fost “cea mai frumosa din viata mea” (cea mai frumoasa perioada din viata mea este acum, de fapt…) dar mi-a facut mare placere sa ma intalnesc si sa vorbesc cu oameni de care nu mai stiam nimic. Unii s-au schimbat radical, unii au ramas neschimbati,… citește tot
Enchilada…
Nu sunt un purist. Sunt ferm convins ca fiecare preparat are o mie si-una de variante, ceea ce face ca orice lucru denumit “reteta” sa fie inutil. Eu privesc retetele mai mult ca pe niste linii generale de urmat, nicidecum ca ceva dupa care sa te iei ad-literam (ok, in afara de cele de aluaturi, pe alea chiar trebuie sa le respecti). Incerc sa adaptez fiecare reteta pe care o citesc in functie de posibilitati si stare de spirit. Tocmai datorita acestui lucru reteta care urmeaza nu este… enchilada. Urmeaza principiile unei veritabile “enchilada” – ceva in sos invelit in tortilla si dat la cuptor cu inca niste sos… dar probabil ca nu e the real deal. Dar sa mor io daca imi pasa, a fost excelenta.
Life’s too short to diet…
…si tocmai din cauza asta am tratat cititoarele de pe IntreFete.ro cu o minunatie de porc cu sos de mustar si legume la abur. Sa vedeti acum ce se inmultesc abonamentele la sali!
Mancare de om mahmur…
A comis-o! A fost la petrecerea firmei, s-a imbatat pulbere (deh, open bar), a ajuns acasa la trei dimineata pe sapte carari si mirosind a mai multe parfumuri… Mda, barbatii sunt niste porci! Acuma sta si sufera pe canapea cu capul mare si ochelarii de soare pe nas pentru ca il dor retinele de la orice fel de lumina. A turnat in el muratura obligatorie de dimineata dar parca totusi trebuie sa manance ceva mai consistent azi. Mda, cred ca e timpul sa-ti sufleci manecile si sa-l indopi cu niste junk-food facut de mana ta…
Musaca. Simplu…
Perioada mea de gradinita (pe vremea aia nu era “gradi” ca azi, ma enerveaza prescurtarea asta) a fost marcata de niste traume – singur printre straini, vaccinuri (uram injectiile), epidemii de diverse (am trecut prin hepatita, rubeola, rujeola, pojar si nu m-a atins nimic, ca orice boala are mandria ei). Pe langa traume am si amintiri placute – mancarea. Era infecta – supa de zarzavat plina de cotoare, supa cu crutoane care era apa chioara cu paine prajita si… musaca. Da, ziua cu musaca era ziua buna. Aparea tanti Am-uitat-cum-chema cu ditamai cratita si o spumiera si incepea sa toarne in farfurii urland “Mainli la spate toata lumea!”. Stateam cuminte si ma uitam cum in farfuria mea se pravale cu un “pleosc!” o masa cremoasa, maronie, marcata ici-colo de bucatele mici de carne. In ziua de musaca se bateau turcii la ziua mea.
Odata am rugat-o pe mama sa-mi faca si mie musaca acasa. S-a apucat femeia, a taiat cartofi, a calit carnea, a asezat totul frumos in straturi, cuptor, chestii… Unicul ei fiu a luat doua guri, a ridicat ochii umezi catre ea si-a zis.”Nu-mi place. La gradinita e altfel” (si nu a fost singura data 🙂 ). Constiincioasa, mama s-a apucat a doua oara si a facut musacaua cu… piure (banuind cam ce mancam noi la gradinita). La fel, fiert cartofi, asezat straturi, cuptor… Reactia pramatiei de mine a fost aceeasi. Bleah! Eu vreau terciul meu de fulgi de culoare dubioasa si cu urme de carne! Odata cu terminarea gradinitei am terminat si cu delicatesele, asa ca musacaua a inceput sa devina prietena mea. Aseara m-am hotarat sa pun de o revedere…
Meatballs pasta…
Reteta asta este din ciclul “Amintiri de acu cateva saptamani cand am vrut eu sa gatesc dar n-am avut chef sa pun pe site pozele si reteta”. Mai am niste poze ratacite pe hard cu diverse retete care n-au ajuns pe site, asa ca sa nu va mire daca va mai loveste cate un “vintage” din asta. De parca ati sti voi ca am gatit-o acum trei saptamani :).
Acum ceva vreme s-au infintat niste invitati la mine cu gand sa-mi devoreze preparatele pe care abia asteptam sa le gatesc. Eram cam dupa prima luna de practica si aveam o mancarime in tigaie (hmm… expresia e trademark, daa?) de numa’ numa’. Pe langa asta, fix in momentul in care imi incepusem dieta mi-a cazut sub ochi reteta de meaballs-pasta preparata de Jamie Oliver intr-unul din episoadele lui “Oliver’s Twist”. Acum ca mi-am potolit organismul si pot sa mananc orice (dar moderat) am zis ca nu se poate sa las negatita o asa minunatie decadenta.
Si am purces…