Cina
Tocana de vita cu (multa) bere…
Au trecut si sfintele sarbatori pline de carnati, toba, caltabosi si alte produse porcine, si iata-ne in nou an. Fituica de fata s-a dezis de toate aceste obiceiuri culinare si, cu toate ca am instrumentat si sarmale, si cozonac, ba chiar si o bucata de pulpa condimentata la cuptor, am zis ca nu are rost sa vi le aduc la cunostinta pentru ca oricum ar fi fost, nu ar fi fost mai bune ca la mama voastra acasa, deci fail! (am observat trendul asta, sa te bati in mame sau bunici: “mama punea lacrimi de bebelus la toba si sudoare de minotaur in cozonac, iar… citește tot
Paste cu orice…
Pastele integrale nu trebuie sa lipsească din nicio cămara. Pur și simplu e de neconceput sa n-ai un pachet de paste în casa. Îți crapă stomacul de foame și vrei ceva gata în 10 minute? PASTE! Ai avut o zi de rahat și vrei o mâncare care sa te înveselească? PASTE! Vrei sa impresionezi o gagica pe care ai reușit s-o aduci acasă? PASTE! Regula numărul unu a oricăror paste este ca dacă-ți ia mai mult de 20 de minute sa le faci greșești undeva. Orice mâncare cu paste trebuie sa dureze fix cat fierb pastele. E simplu – cat da apa în clocot și… citește tot
Orez prajit sau “Nimic nu se arunca, totul se mananca”…
Intotdeauna ti se intampla asa: iti ramane mancare. Si nu mancarica gata facuta pe care s-o poti so arunci in valtoarea microundelor si s-o reincalzesti seara, nu… Mancarica semi-facuta – o mana de orez simplu, o mana de linte, doi cartofi (pe astia ii urasc mereu). Ai putea binenteles s-o dai de-a dura la tomberon, pentru ca oricum esti un avut si “ia mai da-i naibii de copii din Africa”. Cu toate astea n-ai s-o faci pentru ca e o prostie sa arunci mancare in perfecta stare de functionare. Mie mi-a ramas niste orez integral cu legume folosit la altceva si care picat la tanc… citește tot
“Fish pie” sau cum am invatat sa filetez peste…
Dragii mei cetitori, in cele ce urmeaza veti vedea ce se intampla atunci cand iei o reteta si o adaptezi da-n boulea, fara sa te gandesti un pic inainte. Problema cu adaptarea retetelor este ca nu merge pur si simplu sa inlocuiesti un ingredient cu altul, trebuie sa te mai si gandesti un pic – oare noul ingredient merge cu mancarea in sine? Oare nu trebuie sa schimb ceva in tehnica de gatit ca sa aduc noul ingredient in hora? Prima intrebare si-a gasit raspuns rapid, dar la a doua nu m-am gandit deloc. Dar sa nu anticipez… Acum ceva timp propria mea mama mi-a… citește tot
Orez salbatic cu ciuperci si mazare si morcov si alte chestii…
Nu stiu altii cum sunt dar mie cateodata imi vine sa-mi bag mana in cap, sa-mi scot mintea si s-o spal bine de tot cu inalbitor. Nu stiu ce colturi negre am pe acolo (sper sa nu ma transform in Bucatarul Psihopat) dar sigur trebuie facuta ceva curatenie ca prea visez aiurea rau de tot. Mai rau este ca aseara facusem o mancare buna, pozasem reteta, pozele erau bune… si acum totul se pierde in negura timpului si imi pare ca s-a intamplat acum 20 de ani. Visele de peste noapte mi-au sters toate amintirile; acum nu mai am in cap decat stradute inguste, vorbe… citește tot
Tortellini al forno…
Ia deschideti voi ochii acum si notati reteta asta nemaipomenita pe care v-o da Bucataru acum, numai buna de sufertas atunci cand vrei paste a doua zi…
Simplul orez cu legume…
Piata Sudului (a.k.a. “de la Big”) era goala. Ici colo cate o taraba intarziata cu marfa de import. Am plecat trist indesand o legatura de morcovi in rucsac. Deja mintea imi era la pastele cu ton pe care urma sa le mananc maine pentru ca… asta e. Era pur si simplu prea tarziu pentru piata decenta.
Am intrat la Mega Image cu cand sa iau diverse maruntisuri cum ar fi paine si niste ceva de incropit micul dejun. Am ales cinci rosii cherry aflate undeva intre mediocru si decent, un pic de branza feta, niste paine feliata… M-am asezat oftand la coada, am platit si am luat drumul casei. In dreptul pietei “de la Cultural” mi-aduc aminte ca am uitat sa iau iaurt (pentru “salata de paste cu ton si alte chestii”). Imi dau una peste ochi si intru in piata si acolo… miracol. Tarabe cu… piata stuff. E drept, nu toate, dar furnizorii mei “agreati” erau acolo. Si aveau si rosi de gradina… si telina… si pastarnac… si verzituri… si ceapa! Am luat repede de toate si am fugit spre casa, uitand evident din nou de iaurt. Meh, cui ii trebuie – pentru maine fac altceva, iar acest altceva este (drumrolll!!) orez cu legume.
Ok, pentru cei un pic “pokerfaced” sa va explic – cu toti ne-am obisnuit ca orezul sa fie garnitura, nu? Intotdeauna orezul era pus alaturi de niste pui, niste vita, niste peste, niste orice… Cu totii suntem obisnuiti ca orezul sa fie ceva vag parfumat, dar destul de neutru cat sa nu intreaga halca de carne langa care il mancam. Ei bine, eu am facut invers – am lasat carnea (un biet piept de pui) sa fie “de umplutura” si am facut ca starul pranzului sa fie… orezul. Si a fost cam asa:
Tagliatele cu spanac…
Ce mananci dupa o jumatate de zi de curatenie prin casa? Dupa ce ai aspirat, ai sters praful, ai sters pe jos, ai curatat aragazul… Stai pe un scaun si te intrebi “oare ce-as putea sa mananc eu rapid, inainte sa plec la ShorstUP?”. Si-atunci te indrepti spre cel mai rapid mod de a baga ceva mancare in tine: paste! Data fiind provizia de paste pe care o am in camara este practic imposibil sa mor de foame, asa ca a urmat partea a doua – paste cu… ce? Din fericire congelatorul meu este plin de pungi de legume congelate – mi se pare un compromis bun pentru cei care nu au timp sa ajunga zilnic in piata. Printre aceste pungi am gasit si o punga de spanac tocat care se apropia de “deadline” (da, si produsele congelate expira la un moment dat!) si mi-am zis ca pastele si spanacul nu merg asa rau impreuna (de fapt… am mai facut).
Paste cu chestii din mare…
Ca bucatar wannabe mi-a fost intotdeauna teama de fructele de mare. Sa nu ma intelegeti gresit, imi plac fructele de mare, le mananc oricand si in orice combinatie, numai ca nu am gatit fructe de mare. Am tot fost “inoculat” de diverse surse (Internet, Jamie Oliver, food nazis) cum ca trebuie sa fie proaspete, sa miroasa a mare, sa danseze step, sa fie culte etc. asa ca ma uitam intotdeauna foarte reticent la fructele de mare din supermarket. La cele congelate am facut gresala sa citesc eticheta (E caaat?!) iar la cele proaspete nici nu ma uitam (“Yeah, right, au fost congelate si astea”). In ultimul timp ma trezeam dimineata, ma uitam in oglinda, imi dadeam doua palme si-mi ziceam “Trezeste-te. Esti in Romania. Singurele fructe de mare proaspete sunt “poamele” de pe plaja din Vama Veche, peturile de bere, hartiile de ambalaj si tampoanele” (shit you not, am vazut cu ochii mei un tampon vamaiot undeva pe la Stuf; probabil incerca s-ajunga la bar sa ceara o “surubelinta”; in fine, divagam…). In seara asta mi-am facut curaj si am cumparat fructe de mare…
Sopa de ajo (adica supa de usturoi)…
Eh cum e sa pui mana pe telefon intr-o zi, sa-ti suni “the significant other” ca sa faci niste planuri si sa ti se raspunda cu un stranut puternic? Nu-i asa ca iti vezi planurile ruinate complet? S-a dus berea cu baietii – tre’ sa ai grija de ea; s-a dus seara romantica – daca nu s-a dus inseamna ca esti ciudat rau; s-a dus seara linistita – “da’ de mineee ginee are grijaaa
…saaaaaaaau ai putea sa faci un efort de vointa sa o tratezi cu un leac de neegalat. Nu, nu e palinca, nu vrem s-o imbatam, cel putin nu acum. Vorbesc de… supa de usturoi.