Ceapă. Supă de ceapă…

Ceapă, ceapă, ceapă, iute dulceagă, spaima stomacului, spaima colegului de birou, spaima omului care merge cu metroul la 8 dimineaţa. Companioana branzei şi a salamului Victoria, cititoare fidela a ziarelor muncitorilor în pauzele de masă, dulcea şi înlăcrimata ceapă. Cum or fi reuşit francezii să ridice la rang de artă prepararea acestei vegetale atât de… muncitoreşti ? Ia să dam citire de la Jamie Oliver cum se face “english onion soup” (staţi liniştiţi, şi aia “french” e la fel, am mâncat eu în Paris)

Trebuie sa avem grijă să mai avem prin frigider o nucă de unt şi prin cămară un pic de ulei de măsline. De asemenea, un ingredient esenţial este supa de pui. Nu avem – uite aici cum se face ;).

Mai întâi dăm o raită prin piaţă. Luăm de acolo vreo jumatate de kilogram de ceapă. Mie mi s-a părut potrivită ceapa roşie, dar putem să amestecam şi nişte “albe” printre ele. Pentru numele lui Dumnezeu, nu luaţi ceapă de apă (adică din aia lungă). Prima încercare a mea a avut şi vreo două cepe din alea si avea un gust infect. Pe urmă trecem şi pe la tanti cu ustoroiul şi ne luăm nişte usturoi. Nouă ne vor trebui vreo 3 – 4 căţei de ustoroi, dar sunt sigur că găsiţi o întrebuinţare şi restului. Căutăm pe undeva şi nişte salvie proaspăta, dă o aromă deosebită amestecului. Dacă nu găsim nu-i bai, asta e.

Urmează o raită prin supermarket de unde facem rost de nişte brânză Cheddar (eu am luat de la Prodlacta, acceptabil). Facem rost de undeva şi de nişte pâine – cu cât mai neagră cu atât mai bună şi cu asta gata. Hai acasă să facem supă de ceapă.

Înainte de toate curăţăm şi spalam ceapa. Pregătim totodată şi usturoiul.

Zdrobim usturoiul cu latul cuţitului şi-l lăsăm deoparte.Începe operaţiunea în timpul careia ne dăm seama ca şi baieţii plâng cateodata – când taie ceapa. Luam aer in piept, ne uităm în jur să ne asigurăm ca nu avem asistenţă, luăm o ceapa şi o tăiem în două. Fiecare jumătate o tocăm apoi în feliuţe cât mai subţiri. Repetăm până la epuizarea cepei. Cum adică să folosim robotul de bucătărie ? Ce suntem noi, bărbaţi sau cârpe ?

După ce am plâns toate lacrimile din noi punem la încins o tigaie încăpătoare (şi adâncă) pe care o stropim cu ulei de măsline. Aruncăm şi untul în ea. Când untul s-a topit punem usturoiul şi frunzele de salvie şi le dăm o tură-două de tigaie.

Când usturoiul a început să prindă culoare aruncăm toată ceapa înăuntru amestecăm odată sau de două ori (scopul e să vedem ceapa lucioasă – asta înseamnă că s-a plimbat prin unt), lăsăm focul mai mic şi punem un capac. Nu uităm de ea, mai amestecăm din când în când să nu se prindă (daca se prinde putem s-o aruncăm – va avea un gust extrem de rău).

Când toată ceapa s-a rumenit a venit momentul să adăugăm supa de pui. Din ochi am observat că ar trebui să avem cam un deget de supă deasupra stratului de ceapă – asta e cantitatea optimă (o… lăţime de deget, da ?!). Lăsam focul mic, punem capacul şi aşteptăm. Totul ar trebui să dureze cam… 20 de minute.

Cât timp fierbe supa tăiem doua felii de pâine din aceea neagră (v-am zis sa luaţi, v-aduceţi aminte ?). Presăram pe ele niste branza cheddar rasă pe răzătoarea mare şi le dăm deoparte.

După ce socotim noi ca au trecut 20 de minute de fiert ceapa în supă luăm tigaia de pe foc. Punem supa în două boluri termorezistente şi apoi aşezăm fiecare felie de pâine pe suprafaţa unei porţii de supă. Nu vă faceţi griji daca nu încape întreagă, puteţi doar să o… sprijiniţi :).

Incingem cuptorul la vreo 200 de grade şi băgăm bolurile cu supă în cuptor. Opţional putem să mai ornăm totul cu frunze de salvie, eu am uitat. Nu durează decât un minut – două şi gata supa.

Poate highlight-ul acestei supe este chiar gustul de ceapă îmbinat cu gustul de brânză topită în cuptor… cine ştie ? Cert e ca că-i tare bună. De ce n-ar fi, în fond şi la urma urmei tot la brânză cu ceapă am ajuns.

Poftă bună !

Note to self: data viitoare du-te mai de dimineaţă în piaţă, poate găseşti şi o legătură de praz, ar trebui sa dea foarte bine în supa asta. În fond şi la urma urmei prazul e ruda din Oltenia a cepei…