Vesel si calificat…

In sfarsit am terminat. Curs, practica, examen si pac! sunt oficial bucatar – de fapt… “bucatar calificat”. Acum ca stau afara si ma uit cum ploua incerc sa-mi leg doua ganduri ca sa pot sa va descriu si voua experienta. Nu stiu cat o sa-mi iasa data fiind somnolenta care ma inconjoara, recenta tumba cu bicicleta si o stare generala de “lene intelectuala”, dar am sa incerc…

Practica am terminat-o vineri (9 iulie). Chef ne-a rugat frumos daca am putea veni si marti si miercuri ca sa ajutam la pregatirea meselor pentru ambasada Frantei. N-am putut refuza (si nici nu cred ca am fi vrut) asa ca ne-am infiintat marti dimineata la restaurant ca sa umplem 2400 de mini-tarte cu vanilie, sa glasam vreo 200 de mini-eclere, sa stergem oglinzi, sa aranjam pe oglinzi etc. Ne-a despartit de bucataria hotelului miercuri seara, luandu-ne “la revedere” si fluturand batistele, cu un pic de parere de rau pentru ca in doua luni oamenii de-acolo au devenit, intr-un fel, colegii nostri. But enough about this…

Miercuri dimineata ne-am infiintat la scoala pentru recapitulare, completari de dosar etc. Discutii, chestii, plictis, tragem biletele cu subiecte. Caci e cu biletele – grila la scris, biletel la practica, citesti, faci fisa tehnologica, gatesti, prezinti etc. “Ah, iau numarul 7” ma gandesc eu in timp ce colega mea de practica cere fix biletul ala. Fara sa ma descurajez cer numarul 3. Trei e bun. Dupa 7, evident. “Numarul 3, domul Platon, da? Crochete de cascaval si mousse de ciocolata”. Un ras general se isca intre noi, practicantii de la Pullman, intrucat ajunsesem de poveste cum eram eu pus sa fac constant spuma de ciocolata. Singura diferenta e ca acolo faceam cate 6-7kg odata, aici trebuia sa fac o portie.

Joi dimineata – examen! Aflu extrem de surprins ca reteta de crochete de cascaval e cu totul alta decat cea pe care am exersat-o eu cu o seara inainte. Oftez, dau testul scris (nu foarte greu daca citesti odata – de doua ori notitele) si, dupa o ora de susoteli, rasete, “zi-mi si mie la 14” etc. ajungem in bucataria-scoala unde urmeaza examenul practic (de fapt… sursa noastra de stres). Examenul practic se puncteaza din mai multe puncte de vedere – tinuta, mise-en-place, mod de lucru, aspectul preparatului si gustul preparatului. Primele doua au iesit bine, la urmatoarele a inceput stresul. Am sa incerc sa-l redau mai pe scurt asa….

Infernal de cald, 30 de grade cel putin, fata imi era acoperita de transpiratie, imi intepenise mana pe blender si frisca nu se mai lega. Injur printre dinti si arunc frisca in chiuveta, spal castronul, dau iama in frigider si gasesc spre placuta mea surpriza o cutie de frisca rece gheata. Uraaaa, infig blenderul in ea, in 3 minute am o frisca umflata si batoasa. Pun folie, arunc in frigider, nu rezista nimic mai mult de 10 minute in caldura asta. Albusurile se bat uimitor de repede, zaharul se dizolva, ciocolata se topeste… Toate le-arunc in frigider pe masura ce le fac. Amestec frisca cu galbenusuril, amestec cu albusurile, “nu te taia ‘tu-ti neamu tau”, amestec incet, “de jos in sus”. Torn ciocolata in fir subtire, incep sa amestec, “vezi ca eu cred ca se taie”, amestec in continuare, vorbesc in gand cu ea “hai te rog eu frumos nu te taia, iti promit ca te ornez frumos, iti pun frunzulite de menta numai nu te taia”. Ciocolata devine lucioasa, consistenta e cum trebuie, “uraaaaa, nu s-a taiat”. Fuga in frigider cu ea, ma apuc de crochete… Cascavalul e gata topit de la caldura, pun un ou intreg in loc de galbenus, bechamelul se face ciorba. Injur, pun faina, amestec, mai pun faina, iar amestec, ajunge cat de cat modelabil, pun cascavalul si… lol. Stiti ce se intampla daca puneti cascaval incalzit intr-un bechamel la fel de incalzit? Iese o guma de mestecat pe care trebuie s-o dai prin faina-ou-pesmet si s-o prajesti. Bag in frigider zece minute, tai ananas bucatele, arunc in tigaia cu zahar caramelizat, pun rom, amestec, in 5 minute e gata topping-ul pentru spuma de ciocolata. Scot “aluatul” de crochete, dau prin faina-ou-pesmet, aluatul mi se intinde pe palma, nervii mei se intind in cap… Dau o vaga forma de crochete unor guguloaie de aluat si le arunc in tigaie, astept cinci minute si… minune! Ies crochete… Dumnezeule, erau aurii, usor pufoase, tai un colt, curge cascaval, spiritul mi se ridica. Le asez in farfurie, pun chutney de rosii pe langa (reteta in curand 🙂 ), niscai busuioc, ornez spuma de ciocolata, ornez crochetele, iau farfuriile, deschid doua usi, urc niste scari, cobor alte scari, ajung in sala comisiei si nu stiu cum se face ca sunt luat la puricat indata ce pun farfuria pe masa de prezentare. “Ah da, crochete adevarate (what?!)… Pufoase, consistente… Si la gust sunt foarte bune, excelente (shit! am uitat sa pun si sare si piper, bine ba!). Aaah, da, chutney… Ia sa vedem… Mmm… bun, bun dar… Dar parca ii lipseste un gust, ia sa te vad daca ghicesti tu care e (de naiba ii lipseste, de unde sa stiu eu ce…) Ah nu, nu lipseste, exact pe final sa simte si iuteala, foaaarte bun, felicitari. Urmatorul!”.

Sunt, oficial, bucatar. Dupa sase luni de impartit viata intre bucatarie si serviciu am, in sfarsit, hartia la mana. Mi-o servi la ceva? Deocamdata nu, dar nu se stie niciodata unde ne duce viata. Ma simt un bucatar mai bun? Daca a fi un bucatar mai bun inseamna a avea mai multa indrazneala si idei mai multe atunci da :). As recomanda altora cursul? Discutabil (va zic mai jos de ce).

Cursul este curs de calificare. Asta inseamna ca te invata cum sa fii… in bucatarie. Sa fii imbracat corespunzator (grupa B4 care a asistat un pic la examenul nostru, era jumatate in sandale si pantaloni scurti in bucatarie, WTF?!?!), sa respecti regulile, sa stii niste retete de baza, sa lucrezi in echipa, te invata niste tehnici de baza, niste procedee de incepatori si… cam atat. N-o sa foloseasca nimeni cine stie ce ingrediente, n-o sa faca nimeni cine stie ce retete fanteziste pentru ca nu asta este scopul. Nu este pentru “foodies”, nu este pentru “amatori curiosi”, este pentru oamenii care vor sa invete sa lucreze in bucatarie. Eu cred cu tarie ca toate regulile sunt facute pentru a fi incalcate, dar la fel de tare cred ca trebuie sa stii regulile ca sa poti sa le incalci. Cursul asta te invata regulile. Experienta te va invata sa le incalci.

…am ajuns dimineata la birou, mi-am pus laptopul pe birou si l-am pornit. Am raspuns la trei mail-uri, am acceptat un meeting request, am citit o documentatie. Gandul mi-a zburat la ultimele doua luni in care diminetile incepeau cu “sos de unt” sau (yeah, lol) “spuma de ciocolata” si am avut ciudata senzatie ca tocmai m-am intors acasa la nevasta dupa o delegatie cu amanta.

Pofta buna!